Ținutul Fălciu, județul cu același nume de mai târziu, având capitala la Huși, are o istorie adâncă. Primele date despre ținut ca unitate administrativă sunt menționate în “Cronica călugărilor Mânăstirii Putna” (cuprinde date dintre anii 1466 – 1566) în care se arată că în Moldova acelor vremuri existau 24 de ținuturi între care și cel al Fălciului cu capitala în târgul Fălciu. În acest ținut s-au născut, au trăit și s-au ridicat , o serie de mari personalități ale culturii și științei naționale, o serie de oameni politici care au hotărât destinele țării într-o anumită perioadă istorică a neamului. Printre aceștia amintim: familia Cantemireștilor în frunte cu Dimitrie, mare cărturar și om politic; Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al României moderne; Mihail Kogălniceanu, om politic, istoric și mare patriot, prim ministru a Principatelor Unite.
În anul 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza dă prima lege de organizare administrativ-teritorială modernă a teritoriului României. Legea prevedea împărțirea țării în 33 de județe, având ca subdiviziuni plășile și comunele (urbane și rurale). Județele și comunele erau investite cu personalitate juridică și cu organe deliberative și executive: consiliul județean și prefectul (acesta din urmă ca reprezentant al guvernului în teritoriu), respectiv consiliul comunal și primarul (în calitate de reprezentant al guvernului în teritoriu). Plășile erau simple subdiviziuni ale județelor, fără personalitate juridică, conduse de subprefecți, cu atribuții de supraveghere și control asupra autorităților comunale.